În secolul a XIX-lea , electricitatea a devenit noua fascinație a oamenilor de știință. Privită la acea vreme ca o forță magică, demnă de studiat, electricitatea a ajuns să fie studiată în diferite experimente ciudate,.

Totul a pornit de la savantul italian Luigi Galvani care în 1780 a observat un fenomen care l-a făcut să publice o lucrare în care afirma că ființele vii sunt animate de o energie de origine divină.

Legenda spune că Luigi Galvani, în timp ce jupuia partea inferioară  a unei broaște a atins cu bisturiul un cârlig de bronz înfipt în carnea broaștei. Deodată piciorul broaștei a zvâcnit de parcă încerca să țopăie. G

alvani a intrat la idei.

În lucrarea sa , a

natomistul italian susținea că mușchii cadavrelor conțineau un lichid vital pe care l-a numit ELECTRICITATE ANIMALĂ.

Galvani crede

a că fluidul electric rămas în picioarele animalului se reactiva în contact cu electricitatea.

În timp ce Alessandro Volta se chinuia să demonstreze ca Galvani se înșeală „până la urmă un șoc electric, e un șoc electric” , nepotul anatomistului italian face un experiment care avea s-o inspire pe Mary Shelley să scrie romanul „Frankenstein” .

Giovani Aldini își propune să readucă la viață un criminal condamnat la moarte prin spânzurătoare.

Astfel, pe 18 ianuarie 1803, George Forester din Londra a fost spânzurat iar cadavrul său a fost transportat în laboratorul lui Aldini. Acesta a convocat rapid mai mulți studenși la medicină și o serie de curioși care vroiau să ia parte la experiment.

A spălat bine urechile cadavrului cu apă sărată și a introdus bureți în ele pentru a asigura conductibilitatea. În final a plasat câte un electrod în fiecare ureche și a dat drumul curentului electric.

„La prima trecere a curentului prin faață, fălcile cadavrului s-au încleștat apoi au început să tremure. Mușchii feței erau oribil de contorsionați, apoi un ochi i s-a deschis. Pumnul i s-a strâns”, povestește un martor oripilat.

 Aceste experimente ale lui Aldini deveniseră cunoscute în Londra , iar ideile lui Galvani păreau credibile, Andrew Ure își terminase studiile cam pe vremea când Aldini își făcea experiumentele.

În 1818, Andrew Ure avea deja un lot constant de criminali condamnați la moarte pe care să lucreze. A început să facă aceste experimente în public.

În final Biserica i-a interzis lui Ure să mai facă astfel de experimente.