În 24 decembrie 1915, Albert Einstein a primit o scrisoare trimisă din tranșeele primului Război Mondial.
Expeditorul era KARL SCHWARZSCHILD, astronom fizician, matematician și locotenent în armata Germaniei.
Einstein a citit-o stupefiat: pe verso, scris cu litere mărunte, Schwarzschild îi expunea prima rezolvare EXACTĂ a ecuațiilor Teoriei Relativității Generale.
A recitit-o de mai multe ori: cât trecuse de când își publicase teoria? O lună? Mai puțin de o lună! Era posibil ca germanul să rezolve niște ecuații atât de complexe, într-un timp atât de scurt?
Iar asta în condițiile în care El oferise niște soluții aproximative!!!
A refăcut calculele primite și a constatat de-a dreptul siderat: soluția lui SCHWARZSCHILD era EXACTĂ! EA descria perfect modul în care masa unei stele deformează timpul și spațiul în jurul ei.
Deși avea soluția în fața ochilor, lui Einstein nu-i venea să creadă. Și asta și poate pentru că era convins că nimeni nu va fi capabil să-i rezolve ecuațiile într-o formă satisfăcătoare, cel puțin în timpul vieții lui.
Faptul că Scwarzschild o făcuse printre canonande de mortiere și nori de gaz otrăvitor, era o adevărată minune.
„Niciodată nu mi-am putut imagina că cineva ar putea formula soluția problemei într-o manieră atât de simplă”, a spus Einstein.
Pentru a obține rezultatele sale, Schwarzschild folosise un truc simplu: a analizat o stea ideală, perfect sferică, fără mișcare de rotație și sarcină electrică, apoi, folosind ecuațiile lui Einstein pentru a calcula cum masa aceea ar altera forma spațiului , așa cum un obuz așezat pe patul său ar curba salteaua.
Măsurătorile lui au fost atât de precise, încât se folosesc și în prezent pentru a trasa mișcarea stelelor, orbitele planetelor și deviația suferită de razele lumină atunci când trec pe lângă un corp cu o mare forță gravitațională.
Dar exista ceva STRANIU în rezultatele lui Scwarzchild: funcționau perfect pentru o stea obișnuită. Practic, în acest caz, așa cum prezisese Einstein ,și astrul rămânea suspendat în mijlocul acelei depresiuni, ca doi copii dormind într-un hamac.
PROBLEMA apărea atunci când o masă prea mare se concentra într-un perimetru mic, așa cum se întâmplă când o stea gigantică își consumă combustibilul și apoi începe să intre în colaps.
Conform calculeleor lui Schwarzchild, acolo SPAȚIUL ȘI TIMPUL nu se mai distorsionau: se deșirau! Steaua se făcea tot mai compactă și densitatea ei creștea neîncetat. Forța gravitațională devenea atât de puternică încât spațiul se curba la INFINIT, închizându-se asupra lui însuși!!!
Rezultatul era un abis fără scăpare, separat pentru totdeauna de restul UNIVERSULUI!
VA CONTINUA …
